Vrei la cinematograf?
        Filme
          Actori si regizori
            vezi toate rezultatele »

            CONTUL MEU

            Creeaza cont

            JOKER(2019), o altă față a poveștii personajului cu multe fețe

            21 octombrie 2019, Autor: Ionut Oprea
            Camera Secreta
            Articolele cele mai citite
            Aboneaza-te la Newsletter

            Aboneaza-te la newsletterul FilmSi pentru a primi pe e-mail stirile care te intereseaza.

            Abonarea s-a facut cu succes!
            Autori Filmsi
            Am gasit Pentru tine

            Mini-manual de vizionare care nu-ți povestește filmul

             

            Jack Nicholson, 1989.  Heath Ledger, 2008. Joaquin Phoenix, 2019. Trei variante extrem de diferite ale aceluiași personaj-simbol, fiecare cu farmecul ei, fiecare din ce in ce mai complicată, fiecare arătând ca într-o oglindă lumea în care trăim, din ce în ce mai complexă. Sau complicată,  cum vrei să îi zici, în funcție de cum o simți azi sau în general.

             


             

            De ce clovn?

            JOKER-ul din 2019 regizat de Todd Phillips și cu Joaquin Phoenix în rolul principal unește două concepte: JOKER cel clasic, și CLOVNUL, simbol folosit în toate artele până acum din mai multe perspective, mai ales în cinematografie.  

             

            S-au scris multe texte, până și cărți întregi pe tema metaforei clovnului în cinema, și care vă parafrazez pe foarte scurt dintr-un astfel de text -„Le clown au cinéma pour une typologie des personnages”,  de Jean-Pierre Berthomé*:

            Definitoriu pentru clovn este machiajul grotesc cu dublu rol dramatic: ascunde nu doar identitatea personajului ci și nuanțele stărilor sentimentelor exprimate, voluntar sau involuntar, de mușchii feței.  Iar când nu e amuzant, adică în 99,99% din cazuri, clovnul e condamnat la umilire, la a-i face pe oameni să râdă totuși de ceva. Dacă nu pot râde la glumele lui, să râdă de el, de incapacitatea lui, de suferința lui.* Clovnul este, să nu uităm, cel care face oamenii să râdă dându-și în cap singur, sau supunându-se la tot felul de alte chinuri într-un mod cât mai dezastruos posibil.

             

            Textul de mai sus îl citează și pe Federico FELLINI, care în textul "A journey in the shadows", 1980 zicea fix așa: „Clovnul este o întruchipare a unei creaturi fantastice care exprimă aspectul irațional al omului, componenta instinctuală, acel element rebel și de contestare a status-quo-ului care este în fiecare din noi. Este o caricatură a omului în caracterul său animalic și infantil, de a batjocori la infinit. Clovnul este la rându-și o oglindă în care omul își vede propria imagine grotescă, deformată și comică. Este umbra sa; și va fi acolo întotdeauna.” 

             

            Așadar, cu ajutorul clovnului nefericit, JOKER e o vuvuzea de protest. Protest față de consecințele exacerbării și escaladării violenței și protest față de posibila dispariție a unei specii de sentiment amenințată de asta și în realitate: empatia.  E o dramă care te scufundă în esența răului și te lasă să înveți singur, pe loc, să înoți în ea și să îți poți controla frica și apăsarea. 

             

            În JOKER, precum în metafora clovnului, toate personajele, lucrurile și evenimentele au mai multe fețe, mai multe versiuni. Toate, când par a se îndrepta spre o simplificare se ramifică abrupt. Clasica distincție între pozitiv și negativ este înlocuită de varianta mai realistă a procentajelor între cele două și, mai mult, ceea ce pare bine pentru unii pare rău pentru alții și invers.  Așa se instalează haosul. 

             

            Dacă JOKER ar fi, continuând metafora clovnului, despre noi, ar fi despre cum alegem să trăim dramele exploziv și violent. Despre cum le colecționăm apoi în sufletele noastre umplându-ne ochi de venin, urmând să dăm pe afară cu bulbuci la orice contact cu alții care ne clatină câtuși de puțin.  Despre cum alimentăm violența peste tot: în trafic, la cozi, oricând ne atinge, ne împinge sau ne scutură cineva, la propriu sau la figurat. Și unde poate duce asta.

             

            Despre cum nu ne mai ascultăm unii pe alții, nu mai căutăm soluții, punți, iar în lipsa dialogului real, țipăm în direcția celorlalți și le spargem cu cărămida geamurile sau ...mai rău.

             

            Despre cum fiecare întâlnire mai puțin confortabilă cu altcineva ne face cunoștință nu doar cu ea, ci cu propriul ei cocktail instant de probleme, frustrări și neajunsuri care se manifestă ca un râs compulsiv (semnătura audio a personajului JOKER, parcă în cea mai terifiantă variantă în gâtul lui Joaquin Phoenix). Despre cum scoatem răul la suprafață în loc să ne spunem „I had a very bad day”și să ne zâmbim. 

             

            Violența și sentimentele negative puse la saramură creează monștri.  Ăsta este JOKER (2019). Originile monstruozității. Ale violenței. Clovnul arată cu degetul către noi, cei de azi, care trăim în realitate și în prezent. Poate putem fi mai atenți și mai grijulii cu ceilalți, pentru că, prin asta, vom fi de fapt mai atenți și mai grijulii cu noi înșine.

             

            Iar Joaquin a studiat și implementat fantastic de bine toate aceste „fețe” pe care a vrut să le dea personajului și toate elementele care le compun pe fiecare: voce, râs, plâns, privire, grimase, gesturi, ticuri, mers, fugă, dans, mască/măști. Au ajutat la asta și cadrele filmului, care-ți dirijează ca o baghetă invizibilă atenția de la un element-cheie la altul, dar și pregătirea intensă (slăbit 7kg, studiat efectele diferitelor tratamente psihiatrice pe forumuri online) și, evident, talentul tuturor celor implicați în frunte cu actorul rolului principal și regizorul.

             

             Și așa devine tot mai interesant acest personaj, JOKER - CLOVNUL, JOKER – OGLINDA, complet nefericit, crezând, însă, cu toată convingerea că menirea lui este să îi facă fericiți pe alții, încercând să facă asta, îmbrăcând rolurile deja construite de alții, pe care le apreciază la rândul lui, dar cum e stângaci și nepotrivit pentru fiecare din ele... vă las să-l descoperiți singuri.

             

            JOKER (2019) e un film-capodoperă, cu mari șanse la premii de tot felul (au început să curgă deja, a luat 3 premii la Festivalul de la Venetia), pe care o să vreau să-l am acasă pe Blu-Ray, alături de  Batman(1989) și The Dark Knight(2008), ca să pot să mă uit în serie la toate fețele personajului JOKER. 

             

            „Le clown au cinéma pour une typologie des personnages”,  de Jean-Pierre Berthomé”, publicat in volumul „Le Clown: Rire et/ou dérision?, sous la direction de Nicole Vigouroux-Frey (dir.)” 1999, Presses universitaires de Rennes. https://books.openedition.org/pur/1396#text

            Comenteaza Subiectul
            Numele tau Email-ul tau Comentariul tau

            Toate campurile sunt obligatorii.
            Adresa ta de e-mail nu va aparea pe site

            Comentariile Utilizatorilor